May 16, 2017

DESCOPERIND PENINSULA BALCANICĂ - II

DESCOPERIND PENINSULA BALCANICĂ - II


CAPITOLUL I

Am plecat în Noiembie 2016, așa cum plecam și către țările din vest, cu inima deschisă și fără niciun fel de gând negativ, deși această direcție nu ne inspira chiar o stare de confort.  Eh, prejudecăți! Tot ce știam despre această țară erau lucruri negative, povești despre trecutul lor odios și faptul ca ei nu înseamnă mai nimic pentru noi astia mai evoluați. Da, noi românii, desi o altă capră râioasă ne consideram mult mai evoluați decât albanezii. Dacă mă gândesc bine, ne considerăm mai evoluați decât multe națiuni chiar mai dezvoltate decât noi că doar noi am inventat stiloul și laserul și trăim pe un pământ blagoslovit (gradina Maicii Domnului) și suntem cei și cei aleși, cei mai deștepți și cei mai hoți (în spiritul local tot o formă de jmecherie) și peste toate, noi am inventat civilizația înainte de sumerieni: Acum sunt sarcastic, dar recunosc că multe dintre realizările compatrioților mei chiar auajutat la construirea societății moderne, dar eu, personal, am renunțat demult să mai cred că suntem atât de speciali, după ce am călătorit și trăit prin multe țări și am observat că meteahna asta este una comună. Am 47 de ani, am plecat din Romania, definitiv, înainte de revoluția din 89 și toată această experiență nu a facut decât să mă învețe cât de român sunt și cât de mult ar trebui noi, ca nație, să ne schimbăm mentalitatea.

Desi aflati pe acelasi meridian cu Italia si Grecia, tari care noua romanilor ni se par a fi sigure doar dupa cativa ani de convietuire in acelasi spatiu european, albanezii, la prima strigare sunt un popor aflat intr-o alta emisfera, poate chiar alta dimensiune pentru noi romanii. Stim despre ei ca sunt un popor pasnic, nu atat de hulit pentru hotie si prostitutie ca noi, prin Europa, ci mai mult respectat pentru spiritul lor familial si respectul pentru sange. Tot ce stim noi despre ei este ca o duc rau. 

Inainte de a pleca, mai toti cunoscutii carora le impartasisem planul meu de calatorie, tineau sa imi povesteasca lucruri nasoale despre experientele altor prieteni de-ai lor prin Albania: cum ca sunt o natie de catari care nu stiu sa conduca masina si sunt agresivi pe sosea, accelerand si fortand chiar cu riscul de a te scoate pe tine, partenerul la trafic, in sant, daca nu il lasi sa te depaseasca si multe altele de genul – nu te intelegi cu ei, sunt catari pentru ca sunt prea mandri! Hmm! Ma gandeam! Asta venita de la cea mai mandra natiune din care fac si eu parte si pe care o cunosc atat de bine si care daca ma intrebi nici nu are vreun motiv de mandrie, asa pe plan international.

Nu as vrea sa fiu inteles gresit: sunt roman si sunt mandru, doar ca asa, cateodata, nu stiu de ce, si asta se intampla intotdeauna atunci cand sunt pus in fata altora, de alta nationalitate, care la randul lor gasesc foarte important faptul ca contextul politic i-a adus intr-o situatie sau alta, in istoria lor si chiar daca ei cred ca au castigat ceva prin a fi mandri, nu au facut nimic altceva decat sa fie niste marionete ale jocului politic care a creionat povestea istoriei noastre ca specia umana.... Greu, stiu!

Ca orice european, mi-am dorit sa pasesc pe taram necunoscut de pe o bucata de pamant mai moale si, influentat si de alte ganduri, care nu mi-au apartinut – ganduri bune, am decis sa lungim calatoria si sa ajungem in Albania trecand prin Grecia, acolo unde inca ne simtim noi romanii, bine. Din nou ca orice roman bine pregatit ne-am propus sa trecem Bulgaria cat mai repede posibil: Noua nu ne place taramul ala pentru ca bulgarii sunt parsivi, ne urasc pe noi romanii, pentru ca intotdeauna a existat o competitie intre noi si aici in ultimele randuri si pentru ca bulgarii au inversat gestica pentru aprobare si negatie scuturand capul de la stanga la dreapta pentru „da” si de sus in jos pentru „nu” si asta ne amesteca gandurile. Noi romanii, cand plecam la drum prin Bulgaria suntem crispati si conducem cu grija ca nu cumva sa ne opreasca niste interlopi bulgari imbracati in politisti sau sa nimerim pe o sosea plina de cuie si sa ne lase-n curu’ gol, fara masina, fara bagaje, fara acte, cum am auzit noi ca se intampla des pe acele meleaguri: si se intampla! Mai fiecare avem o ruda sau un prieten care a venit de acolo pe jos dupa ce a trecut prin acest gen de aventura, ajungand acasa ne-despagubit si „in curu’ gol”. Cu totii stim asta si ne-o asumam atunci cand trebuie sa trecem pe acolo si cel mai bun mod de a evita pericolul este acela de a nu ne opri, de a nu alimenta, de a nu sufla, trecand cat mai repede, prudenti, peste acel taram de basm: Bulgaria este urata in special toamna tarziu – soseaua lor principala, desi acum considerata mai buna decat toate ale noastre, e lunga, stearpa, prost semnalizata si plina de surprize. Eu, in aceasta calatorie, aveam sa gasesc o tara aproape goala, perfect descrierii de mai sus asa ca am trecut prin Bulgaria ca prin branza.

Am plecat tarziu din Bucuresti, asa ca am parcurs sudul Bulgariei pe intuneric... si am ajuns pe soselele Greciei tot pe intuneric. Aveam sa descopar ceva: Nu suntem singura tara europeana care nu ne-am dezvoltat infrastructura de la granita. Din contra, trecand pe aici am mai gasit un motiv de mandrie ca sunt roman. Ajuns pe soselele Greciei acest spirit s-a accentuat.

Ne-am rezervat o camera de hotel in Salonic din vreme, la hotelul Osterias Kastorias, desi un hotel prost, macar aflat in centrul Salonicului, pe care eu nu il mai vizitasem. Grecia? Acum aflata in criza, dar o tara care s-a infruptat din bugetul european pentru o lunga perioada de timp a ajuns saraca, in foame: Si cand spun in foame vorbesc despre servicii proaste, mancare proasta si scumpa intr-o tara in care, in continuare, carciumile sunt pline, dar lumea arata exact ca in anii ’90, prost imbracata si masini vechi pe care nu le mai vezi nicaieri in Europa. Sunt astea niste semne de saracie? Eu cred ca sunt: Salonicul ca si restul Greciei este plin de VW Golf 2 si alte cicharacuri ruginite, din nou pe o sosea proasta, stearpa si fara animatie: un singur lucru pozitiv am sesizat: soselele lor, desi vechi si pline de gropi, au fost facute bine atunci cand au fost facute – au unghi de fuga bun, masina merge singura in curbe si tunelurile prin munti sunt fascinante, aproape ca cele de pe coasta de sud a Frantei. Salonicul? Over rated! Tot centrul este plin de magazine cu marfa ieftina, adusa din China sau Turcia, cateva Souvenir Shops, cateva patiserii si multe cafenele unde grecii beau cafea italieneasca nicidecum cafeau lor traditionala si servesc sandvisuri americane: cluburi exact ca in anii ’90, oameni tristi, o faleza saraca si un trafic mai haotic decat in Bucuresti. Hotelul o voma, desi decent ca pret mirosea a mucegai, nu ofera mic dejun si nimic mai mult decat impresia unui motel studentesc desi aflat chiar in buricul Salonicului.

In dimineata urmatoare, ne-am trezit si am coborat la cafea – on the house, apoi am facut o plimbare prin Piata Aristotelus pana la mare si inapoi. Ne-am strans catrafusele si am plecat spre Albania cam pe la ora pranzului, constienti fiind ca pana la Tirana nu vom mai avea mai mult de inca 4-5 ore de condus.
Vremea nu a fost foarte prietenoasa, in Grecia a fost mai buna dar de cand am intrat pe teritoriul Albaniei a inceput sa ploua si cu cat ne-am apropiat de Tirana cu atat mai mult se inrautatea.  Am intrat in Albania pe timp de zi, intampinati de inca un punct de frontiera saracacios si cu atmosfera de anii ’80, dar cu o vamesa blonda si zambitoare. In schimb, nici nu a trebuit sa trecem bine in Albania si parcul de masini s-a schimbat: Mercedes G AMG, Audi A8 nou, de altfel pana si masinile abandonate in curtile albanezilor de prin localitatile de pe langa granita erau mai noi decat toate cele de pe soselele din Grecia. Imediat am sesizat ca am intrat intr-o tara in curs de dezvoltare: dar ce dezvoltare! Am tinut-o pe E86 pana la un moment dat cand GPS-ul ne-a indrumat catre o batatura. Ca un bun european am evitat intrarea in batatura, dar am decis repede, la urmatoarea batatura ca trebuie sa iau in serios ce spune GPS-ul pentru ca eram constient ca este singura mea sursa de directii pe care trebuie sa o respect. Am continuat inca vreo 20 de km prin bataturi... sate sarace, la care ma asteptam, cu miros de tiganie, dar decente... oameni blonzi care mergeau pe marginea drumului, caini vagabonzi care aratau mai de rasa decat toti caini vagabonzi din Romania si, intr-un final, dupa cateva cotloane, iesirea inapoi in drumul principal. Peisajul fascinat! Teren argilos, de un brum roscat pe care l-am mai intalnit prin Cipru, apoi un alt teren argilos de un rosu fascinant cum nu am mai vazut vreodata, ceva de o culoare stranie, un mov-rosu de o intensitate pe care nu mi-am inchipuit ca pamantul o poate avea, apoi gri-albastru si mai departe o sosea alba de aceeasi frumusete precum Transfagaraseanul, dar de o calitate mult superioara. Am intrat apoi pe o sosea buna, in doar doua benzi, semi-aglomerata de masini destul de noi – non agresive, plina de Tir-uri greu de depasit, care ne-a dus spre Elbasan, oras mic, genul oraselor noastre precum Fetesti sau Medgidia, industriale, mult mai curat si decent, intins de-a lungul soselei, unde, dupa ce am observat ca fiecare colt era pazit de politisti care doar faceau prezenta, am sesizat ca mergeam in spatele unui Chevrolet mic nou si albastru, inscriptionat cu insemnele politiei, la volanul caruia se afla un sef de politie, cineva pe care toti politistii aflati la colt de strada il salutau. Am fortat la un moment dat, plictisit de-al urmari pe politistul care se tinea de volan ca si cum ar fi tinut un covrig si am ajuns la capatul Elbasanului unde in rondul din care ar fi trebuit sa intram pe autostrada catre Tirana pentru urmatorii 60 de km, aici, fara nicio explicatie am fost deviati de politisti catre drumul spre Durres.  Am oprit masina si am coborat sa intreb ce se intampla fiind directionat catre ce mi se parea a fi total gresit. Desi necunoscatori de engleza, in cateva cuvinte in greaca, un politist mi-a facut cu ochiul ca si cum mi-ar fi vandut un pont spunandu-mi sa merg catre Durres (mare) si de acolo sa continui catre Tirana ca autostrada nu se va deschide in urmatoarele 2 ore. M-am conformat si am luat-o pe dumul indicat.

Din acest moment aveam sa inteleg ca in Albania legea nu se discuta si daca e lege nu e tocmeala. Nu ca m-as fi tocmit eu cu politia albaneza dar ei nu pun intrebari, daca li se spune sa faca ceva fac, nu trebuie amenintati cu amenzi sau suspendari de carnet precum la noi, ei urmeza, se inghesuie si intr-un final isi vad de viata. Drumul catre Durres  a fost la fel de bun precum restul soselelor din Albania, mult superior celor din Grecia, Bulgaria si chiar celor din Romania. Conducand, ma tot intrebam cum de o tara care nu are acces la bani europeni, in pregatire pentru a intra in Europa isi poate permite asa infrastructura.  Casele din jur, usor cu iz tiganesc (balcoanele cu colonase mi-au atras atentia) erau decente, curate si bine construite, oamenii blonzi, majoritatea imbracati simplu dar curat, cumva cu totul se simtea un nivel de trai mai bun decat am vazut in Bulgaria sau Grecia. Am pus si inca pun aceasta obidience a albanezilor pe baza vremurilor grele pe care acestia au trecut: Cu nu mai mult de 25 de ani in urma femeile nu aveau voie sa poarte ceas, albanezii nu aveau voie sa detina masini proprietate personala si nici nu aveau nevoie de sosele: probabil ca inca traiesc cu frica ca tot ce au acum li se poate lua in urmatoarea secunda, dar sincer, desi sunt haotici in trafic, si asta pentru ca probabil de-abia invata ce e aia autostrada, sunt intr-o viteza de dezvoltare impresionanta si asta inca fara niciun ajutor european.











  





January 30, 2017

THE BLOG



Presentation:

       
The Production Companies:        
BlackSeaLion Films and Flash Media Productions merged to produce a new action/ drama short film.






THE BLOG is an original short film set in Eastern European Romania, about corruption, politics and human nature.


Synopsis:

During turmoil times before elections for Presidency of Romania, Adrian a young prosecutor tries to uncover the disappearance of his father Ion Cozma, a Senator in the party of opposition who vanished after he unveiled the act of corruption which helped bring the President and his twin brother to power. 

As the corpses of both the Senator and his Driver are found in a cement factory's lime pit belonging to the President’s twin brother, Adrian hopes he will get justice.


Once his involvement into the investigation is refused due to his kinship with the victim. As a last resort Adrian creates a blog where he sets on to tell the story of his father disappeareance together with all the evidence he and his father gather throughout the case.



THE CAST


THE BLOG presents an ensemble cast of top romanian actors picked up from each generation.


Adrian Cozma – Tudor Chirilă

Gelu/ Nelu Georgescu – Alexandru Repan

Prosecutor Marin Gherea – Virgil Andriescu

Senator Ioan Cozma – Ion Roxin

Agent X – Radu Amzulescu

Agent NG – Marius Capotă



with Corneliu Ciupercescu Daniel Stanciu Iulia Bartoș Florin Kevorkian Letiția Badea Florin Penișora Mihaela Rădescu and guest stars Dan Diaconescu and Gabriel Fătu


THE CREW


Executive Producers: Nikolas Pelendrides Florin Kevorkian
Producers: Andrei Rusu Nicolae Bojiță Th. Halacu-Nicon Written, Directed & Edited: THN Cinematography THN & Cristi Ghigiu (Biggie) Steadycam: Alexandru Durac Focus Puller Cam A: Constantin Nica Focus Puller Cam B: Ștefan Muscă Popescu Gaffer: Alexandru Cozma Key Grip: Mihai Grecu Sound Mixer: Radu Nicolae Boom Operator: Dan Blănaru Costumes: Nicole Cârnu Make-up: Ioana Angelescu Visual Effects: Ștefan Muscă Popescu Still Photographer Alex Moise Photo Poster/ Promo Photo Andrei Rusu/ THN
Production Manager/ Associate Producer Luigi Enciu
  


Contact:

Theodor Halacu-Nicon                                                                  
Director/ Producer                                                                    
blacksealion@gmail.com

Andrei Rusu
Producer
flashmediaproduction@gmail.com




THE BLOG TRAILER




THE BLOG is a short film re-edited from a 2012 pilot named THE CURSED which due to its controversed subject was baned from all media platforms in Romania.





"Depravity of modern society is the direct effect of an uncontrolled democracy."

                                                                                      (Anonymous)






BLOGUL



Prezentare:

Companiile de Producție:                 

BlackSeaLion Films și Flash Media Productions au colaborat pentru realizarea unui nou proiect.






BLOGUL este un film scurt despre corupție, politică și natura umană.


Sinopsis:

Adrian este un tânăr procuror din România.  In urmă cu 6 luni, tatăl său, Ioan Cozma, un academician și Senator într-un partid din opoziție, întocmește un dosar cu probe care dovedesc că Președintele țării, Gelu Georgescu și fratele acestuia geamăn, Nelu Georgescu, Ministrul de Interne, au pus la cale o afacere frauduloasă pentru a-și însuși fonduri pe care le-au folosit la finanțarea ultimei campanii electorale. 

Imediat după ce probele au fost făcute publice, Senatorul Ioan Cozma a dispărut.  Adrian a începe să caute dovezi pentru a-i incrimina pe frații Georgescu pentru moartea tatălui său. Odată cu descoperirea cadavrelor, al sentorului și al șoferului său, în groapa de var din balastiera deținută de Nelu Georgescu, situația se agravează, acuzele devin amenințări și interesul serviciilor își îndreaptă ținta către acuzator. Adrian începe să fie vânat de Serviciile Secrete care intenționează să șteargă orice dovadă ce poate duce la incriminarea Președintelui și a fratelui acestuia. Nemai gasind nicio alta cale de atac, Adrian decide să creeze un blog în care face publică toată povestea și dovezile din cazul dispariției tatălui său.  



BLOGUL este o ficțiune, un film de acțiune, un thriller politic.


Distribuția:

BLOGUL prezintă un ansamblu de actori extraordinari aleși din fiecare generație.

Adrian Cozma – Tudor Chirilă

Gelu/ Nelu Georgescu – Alexandru Repan

Procuror Marin Gherea – Virgil Andriescu

Ioan Cozma – Ion Roxin

Agentul X – Radu Amzulescu

Agent NG – Iosif Marius Capotă



cu Corneliu Ciupercescu Daniel Stanciu Iulia Bartoș Florin Kevorkian Florin Penișora Mihaela Rădescu, și invitați Dan Diaconescu Gabriel Fătu


Echipa de Producție


Producători Executivi: Florin Kevorkian Nikolas Pelendrides Producători: Andrei Rusu Nicolae Bojiță THN Scenariu, Regia și Imaginea: Th Halacu-Nicon Imaginea și Cristi Ghigiu (Biggie) Steadicam: Alexandru Durac DOP Focus Puller Cam A: Constantin Nica Focus Puller Cam B: Ștefan Muscă Popescu Gaffer: Alexandru Cozma Key Grip: Mihai Grecu Inginer de Sunet: Radu Nicolae Operator Boom: Dan Blănaru Costume: Nicole Cârnu Machiaj: Ioana Angelescu Efecte vizuale: Ștefan Muscă Popescu Still Photographer Alex Moise Photo Poster/ Materiale Promo Andrei Rusu/ THN
Production Manager/ Producător Asociat Luigi Enciu
   

Contact:

Theodor Halacu-Nicon                                                                  
Regizor/ Producător                                                                     
blacksealion@gmail.com

Andrei Rusu
Producător
flashmediaproduction@gmail.com


BLOGUL TRAILER





Filmul BLOGUL este un experiment, un montaj nou al pilotului serialului BLESTEMAȚII, filmat în 2012 și care datorită subiectului deranjant a fost cenzurat de toate platformele media din Romania. 



"Depravarea unei societăți este efectul direct al unei democrații necontrolate" 

                                                                                     (Anonim)








17 - A Tale About Destiny


THE MINI SERIES TRAILER

        



The Prime Time Mini Tv Series' 17 - A Tale About Destiny's story is set to reveal in a dramaticaly/ artistic way, the danger youngsters are exposing themselves at an early age, when they decide to ignore society’s advice and take the path of drugs as an excuse for their rebellion against the system. 


The Project was made with the support of The Romanian National Anti-Drug Association.


The Director and Creator of the series note: Th. Halacu-Nicon
 
“I had to find a different way to show to the audience the dangers a life of drugs can throw on you. Thinking that we are living in a visual age, our youth being surrounded, shaped and therefore manipulated by the visual media, I chose to begin the 2008 Romanian Anti-Drug Association's campaign with a film. 

We researched true stories on the subject and we developed them both as story elements and tools for creating a high emotional real drama meant to touch a larger range of social categories. We were thinking that illustrating the stories into a popular visual form, as the tv film, the message will have a much stronger impact on the youngsters.

Later we found out that we reached our goal. Not only that the series was a success,  but its chat page became the platform of youngster debates on the matter."

The Producer and cowriter's note: Mugur Mihăescu

“This is a film for both you and your child! I wrote this project especially from the perspective of a father.

I am the father of a 10 years old girl, and I can not stop thinking: "What will the future bring to my child?” In a world of dangerous entourages, of carelessness amongst youth, especially towards schools, of disintegrating families, what will be the path my little girl will take? I am not thinking about the present time, now when her world is surrounded by Barbie dolls or cartoons as Pratz and Dexter, but later, 6 or 7 years later, when she is going to look out to build herself a personality and learn to choose between right and wrong.
17 is a very dangerous age. Not only for a girl but for any child."


The Production Companies:         

BlackSeaLion Films 

RAM FILM 



17 - A Tale About Destiny is a social drama, a first time ever Romanian thriller in 8 episodes, 50 min per episode, shot in 16:9 HD format.



LOGLINE

“It is 17 a cursed age?"

SYNOPSIS

The 17 years old Diana is a talented young schoolgirl who dreams of becoming a musician. The social problems that she encounters at this fragile age make her a victim of local human trafficking and turn her into a drug addict. Despite all these, she reaches her dream, but this is the price she has to pay for fame.






THE CAST



DIANA PÂRVU - LETIȚIA VLĂDESCU






BOGDAN PÂRVU - GELU NIȚU



LEPĂDATU - ANDREI FINȚI



ANDREEA PÂRVU - DANIELA NANE





















INSPECTOR MARINESCU - EUGEN CRISTIAN MOTRIUC


GOMEZ - GOMEZ MUILA


INSPECTOR PÂRCĂLAB - GABRIEL DUȚU



with DAVID ZORY VALENTIN PARASCHIV OVIDIU-GHEORGHE POPA 
ALEXANDRU AVĂDANEI ARMAND UTMA


THE CREW

Producers Mugur Mihăescu Nicolae Bojiță Th. Halacu-Nicon Written by THN & Mugur Mihăescu Directed by THN Edited by Ana Toader Cinematography by Alexandru Durac Gaffers Florin NicolaeAlexandru Cosma Key Grip Radu Marinescu Sound Mixing by Marian Iacoban Make-up by Nicoleta Hoza Casting by Florin Kevorkian Andrei Rusu Music by Laurențiu Gondiu Courtney Fathom Sell Titles main theme by Paraziții

PARAZIȚII VIDEO - 17











SUPPORTED BY 


ROMANIAN NATIONAL ANTIDRUG ASSOCIATION