FOTOGRAFIE

Cu mai mulți ani în urmă am scris o scrisoare unei prietene pe care nu o mai vazusem pentru foarte mult timp.  Victoria Kouvas deține multe tablouri de ale mele din perioada când obișnuiam să expun. După o perioadă grea în viața mea, m-am gândit să o contactez într-un fel în care ea își va da seama că timpul nu m-a schimbat, pentru că într-adevăr nu m-am schimbat, sau măcar așa simt. Așadar i-am scris o scrisoare pe care am pritat-o pe o hârtie de calitate bună și pe care am semnat-o cu stiloul, apoi i-am trimis-o prin poștă.

Când mi-a scris înapoi, mi-a spus că a fost tare impresionată, nu atât de conținutul scrisorii cât de gest în sine, și undeva printre rânduri a întrebat: "Cum mai ești, ca artist... după atâția ani?"

Atunci am decis să îi raspund printr-o altă scrisoare:

"Sincer, nu știu!  Viața mea s-a complicat în ultima vreme, mai mult sau mai puțin, așa cum cred că se întâmplă fiecăruia dintre noi. Să renunț? Nu! Merg înainte chiar dacă tind să mă lovesc constant de probleme. Și deși nu pot spune că mă îmbogățesc din asta, muncesc mult spunându-mi: "Sunt pe drumul cel bun, acela pe care mi l-am propus dintotdeauna ca artist."


                         

A few years back I wrote a letter to a friend I haven’t seen to for a very long time.  Victoria Kouvas holds dear many paintings of mine from the period I was exhibiting paintings. After a rough time in my life,I thought of reaching her and think I should do it in a way she will recognise I haven't change much, because I didn't, or so I think. And yes, I wrote a letter, print it on a good quality paper and signed it with a fountain pen and sent it by post. 

As she wrote me back she told me that it touched her, merely the content, but more the gesture and somewhere there she was asking: "How are you as an artist, these days?"

Therefore I decided to write back:

"I really don’t know!  Life’s been complicated, later, as it seems to have been to all. To me not more or less.  Slowing down?  No!  I keep going and get into bumps as usually and  although with not much financial gain, I work myself to hell and back and think, "Am I on a good path to getting where I set up to go as an artist."




"Încercând să îmi complementez nevoia de a duce pictura mai departe, m-am apucat de fotografie. Această nouă îndeletnicire mă ține fericit, pentru că peste încercările în care mă pune, ca domeniu astistic, partea tehnică a procesului mi se pare interesantă. Este ca și cum folosești obiectivele în loc de pensule și diferite nivele de expunere pentru a controla umbrele și timpul pare să se contracte de fiecare dată când încerc să surprind cea mai perfectă imagine fără a fi nevoie să mă murdăresc pe mâini. Altfel spus, de fiecare dată când trebuie să apăs declanșatorul camerei, simt ca și cum am realizat un tablou perfect, deși nu de fiecare dată acest lucru este întradevăr adevărat. Parcă îmi dezvoltă simțurile și cred că motivul pentru care mă satisface această senzatie îl cunoști. Întotdeauna am fost un pictor puturos."



"For complementing my need to take painting further, I picked up photography. That makes  me happy, for beyond its artistic challenges, dealing with images while mingling with a camera, it's fun. It's like using lenses for brushes and T-stops for shadows and time shrinks as I try to find a snap shot to create the most perfect work of art without getting messed up in paints and all that. If you want, each time I press the camera shutter, I feel like I got the perfect painting, and that is very satisfying, although not each time is true. It enriches my senses and I guess I like that feeling, because as you know, I was always a lazy painter."






"Singurul lucru care mă înspăimântă este acela că poate într-o zi mă voi plictisi și de această îndeletnicire. Și știi de ce? Fotografia pare să fie precum o partidă de sex ocazională care te satisface doar momental pentru că îi lipsește preludiul. Pictura pare să fie ca atunci când petreci o zi întreagă în pat cu persoana iubită și apoi când soarele apune și atingi momentul extrem, te sleiește de putere dar te lasă complet împlinit." 

"extras din scrisoarea catre Victoria Couvas, Cipru, 02/11/2011"


BOUDOIR PHOTOGRAPHY (A STUDY OF FEELING)
(not uploaded yet due to permissions status)



"I'm only afraid I might one day grow bored of it too. You know why?  Photography is like a quick act of love, it satisfies one but only for a short while. It's like a love act which lacks the prelude.  Painting is more like a day in bed with the loved one and as the sun sets and hits the magic hour, it elevates to the extraordinary, to the act of love, leaving you exhausted, but damn good fulfilled."   

“Excerpt from the letter to Victoria Couvas, Cyprus, 02/11/2011




No comments: